 Kanessj~Shinobi Admin~Din: Planet New Vegita
Postari: 245
|
|
La inceput a fost Cuvantul...hmmm, nu cred, mai degraba a fost bataia, ca-i rupta din rai, nu-i asa? In episodul de azi din " Playstation pentru toti" vom aborda exact acest subiect. Si in acelasi timp, si cel mai tare joc de cafteala din cate s-au vazut/jucat pe consola celor de la Sony. Este evident vorba despre Tekken 5.Bine, bine, va veti intreba poate, ce naibii mai e si smecheria asta? De unde pana unde cel mai tare? Si ca sa va lamuresc, intai o sa va spun o mica poveste...
A fost odata ca niciodata....
A fost un nene, pe numele sau Heihachi Mishima care era smecher rau in arte martiale...pana a dat de al sau fiu, si mai smecher decat el (intr-un mod usor faustian si cu niscai implicatii diabolice). Nenea asta s-a gandit sa organizeze un concurs numit The King of Iron Fist Tournament, al carui castigator sa fie declarat cel mai bun luptator...bla, bla. Povestea clasica. Asta se intampla prin 1995, in Tekken 1. De atunci, povestea a mai evoluat in jurul celor cateva personaje principale, continand tot felul de intorsaturi ale actiunii demne de un fel de telenovela razboinica, dar si prin alte 3 titluri din serie, fiecare bucurandu-se de un succes enorm in randul fanilor.
Jocul...
Principalul mod de joc single player din Tekken este story mode-ul, in care vezi cam ce vrea fiecare personaj de la aceasta poveste. Fiecaruia ii sunt asociate o secventa de inceput, cat si dialoguri cu personajele cu care se confrunta pe parcurs. La final, daca treci cu brio de toti adversarii, mai primesti niste secvente, in care ti se mai explica una alta despre problema ta (oricare ar fi respectiva problema).
O alta posibilitate de joc este un fel de mic extra, numit Devil Within, care va pune in pielea unuia din personajele principale (jumatate diavol, jumatate om), care incearca sa afle ceva mai multe despre el insusi. Se plimba, da in dreapta si-n stanga, omoara tot ce-i misca in cale, dar cam asta-i tot. Miscarile sale au fost simplificate la maximum, iar mediul in care se plimba e format din aceleasi etrne coridoare si inamici care rasar cand ti-e lumea mai draga. Din pacate, nici macar inamicii nu sunt o mare provocare. Apartinand doar catorva sub-specii diferite, mor cam la fel de repede cum apar. Boss-ii de la sfarsitul nivelelor sunt ceva mai dificili, intr-adevar. Frumos realizat, nimic de zis, dar cam asta-i tot. Nu prea merita sa revii asupra lui.
Dar evident ca cea mai spectaculoasa modalitate de a aborda Tekken 5 este modul Arcade. Aici te razboiesti cu AI-ul luptator al jocului, care de altfel este destul de evoluat. In modul arcade, vei putea sa cresti valoarea personajului prin mai multe clase. Mi-a placut si faptul ca adversarii tai au porecle, ca si cum te-ai confrunta cu niste jucatori reali. Probabil ca cei de la Namco au introdus smecheria asta pentru a face un pic uitat faptul ca jocul nu poate fi jucat in retea, acesta fiind de fapt singurul minus major al acestui joc.
Grafica...
Aici producatorii chiar s-au straduit sa obtina ceva bun. Detaliile jucatoriilor sunt excelente, iar miscarile foarte realiste. Ca sa nu mai vorbim de fundaluri. La un moment dat chiar am stat pret de-un K.O. sa admir un fundal. Imaginile din background sunt magnifice, extraordinar de bine realizate si prelucrate. Atat de bine, incat am fost de-a dreptul surprins cand, dand cu un adversar intr-un gard de piatra, au inceput sa cada bucati din el (din gard, nu din adversar, desi nici adversarul nu era intr-o stare cu mult mai buna) care ulterior au ramas cazute. Deci decoruri interactive, care permit unele combo-uri speciale din partea jucatorilor mai talentati.
Un alt aspect foarte bun al jocului, la nivel de grafica, este atentia extraordinara acordata detaliilor, fie ele de imbracaminte sau legate de anumite caracteristici ale personajelor. Spre deosebire de jocurile anterioare, aici personajele sunt mult mai pline de viata, mult mai reale, si mai putin asemanatoare unor papusi prinse cu ate si puse pe un fundal desenat de un copil ceva mai talentat (a se vedea Tekken 1, care are insa o scuza: a fost lansat in 1995).
Sunetul...
Soundtrack-ul jocului este unul foarte variat, care se potriveste in general foarte bine cu decorul in care are loc actiunea. Loviturile se aud si ele mult mai puternic decat in jocurile anterioare, prin adaugarea unui efect bas mai substantial, probabil, dar cred ca de departe cel mai interesant aspect legat de sunetul jocului sunt vocile personajelor. Da, aici personajele vorbesc, desi fiecare in limba sa materna, deci pas a se intelege (probabil e aia se si iau la bataie, or fi crezand ca celalalt i-a injurat).
Feeling...
Ce-as putea spune decat ca mi-a placut, si mult? Intr-adevar, poate este un pic un produs de nisa, destinat acelor fani carora le e un pic dor de vechile sali de jocuri, cei care si-au inceput cariera de gameri cu Street Fighter si Mortal Kombat, dar este un joc excelent, cu o grafica extraordinar de buna si un sunet pe masura. Gameplay fluid, timp de incarcare foarte bun, jocul asta are tot ce ne-am putea dori. Merita din plin sa-l incercati, pentru ca este indiscutabil unul dintre cele mai bune jocuri de lupta arcade produse vreodata, si mai ales pentru ca odata pornit, credeti-ma, va fi foarte greu sa-l opriti....eu n-am reusit inca si l-am jucat doar o zi.
ja ne!!!!
_______________________________________
New Forum
|
|
